Continuiamo il nostro tema "compagnie speciali" con "il miracolo di averti incontrata", e recuperiamo anche i "fiori che non si disperdono" di Romanesque entrando nella "città dove i fiori danzano", ovvero Time after time - 花舞う街で (Hana mau machi de), canzone Giapponese nonché sigla del settimo (credo) film del Detective Conan, incontrata in fondo al film probabilmente nel 2011, forse tardo 2010. E qui abbiamo le traduzioni dei tempi dei tempi, che sono oggettivamente tremende perché a) si basavano su una traduzione non proprio buona da animelyrics, e b) "Eh c'è scritto così, non ho idea di cosa voglia dire o mi sembra strano, ma tant'è". E probabilmente ci saranno tanti post in cui rifarò le traduzioni dal Giapponese per questi motivi. Comunque, schede di navigazione prego!
L'ho tradotta:
- In Italiano non più tardi del 28/12/2011, data in cui alle 12:59 salvavo una versione della traduzione in un file; in quella versione ci sono le seguenti cose diverse dalla versione sotto:
- «ti dovessi» invece di «ti potessi», cambiamento avvenuto entro il 11/7/12 alle 13:40;
- «Proprio come quel dì là» anziché «Come quel giorno, così», cambiamento avvenuto entro il 10/2/12 alle 12:44;
- «Angoscia ho sì tanta che amo ognun di lor» anziché «Più credo che m’importino, più dolore ne ho», cambiamento avvenuto entro il 10/2/12 alle 12:44;
- «Che qualcun cercan che non avran se non cercano», che entro il 10/2/12 alle 12:44 diventa «Qualcheduno cercan che non avran se non cercano», e tra il 18/8/12 alle 21:18 e il 17/9/12 alle 17:09 finalmente diventa «Se non cercan non potran mai dipender da nessun»;
- «Alla fin» anziché «Alla fine», cambiamento avvenuto entro il 10/2/12 alle 12:44;
- «Di fianco a te, che più d’ognun sei facile da ferir -> Di fianco a te, che più di Chiunque facile sei da ferir», cambiamento avvenuto entro il 10/2/12 alle 12:44;
- «per sempre» anziché «certamente», cambiamento avvenuto entro il 10/2/12 alle 12:44;
- In Rumeno presumo in Giugno 2012 ma comunque entro l'11/7/12 alle 13:40; vediamo l'evoluzione:
- La versione 1 sotto è quella della data data sopra;
- Una coppia di strani file, uno del 29/6/12 alle 11:29 e l'altro del 2/7 alle 9:06, riportano:
- Il primo una versione parziale (che arriva solo a "dansează") con differenze «dacă chiar aș putea de șansă să-ti întâlnesc», «oricând» come opzione alternativa, «cețosă» invece di «cețoase», «întoarce» senza «se», «întâlni tine» invece di «întâlni ție», «o sezon» e «o surâs» invece di «un […]», e niente «singur» prima di «orașul»;
- Il secondo una versione completa con differenze rispetto al primo che oricând sparisce e che il "se" appare, e rispetto alla prima versione sotto (per la parte che nel primo mancava) ti-am invece di te-am;
- Tra un file del 28/7/12 alle 11:01 e uno del 5/8/12 alle 19:26 compare "el" dopo "urmărește", oltre a questo errore di stumpa "nergând" che rimarrà per molti file;
- Tra un file del 18/8/12 alle 21:18 e un file del 17/9/12 alle 17:09, «Cearcă el cineva care nu pot să aibă altfel» diventa «Cearcă el cineva de care nu pot să depindă altfel»;
- Il 9/10/12 alle 21:51 salvo il primo file della serie "Rumenica corrigenda", che riporta una versione della traduzione rumena dove, rispetto al punto precedente, «eu făcui» diventa «am făcut»; questa versione si mantiene inalterata nel file del 14/10/12 alle 14:24 (rumenica corrigenda_); i cambiamenti da questo file (II) al prossimo sono annotati su una stampa del II;
- Nel file _c, del 15/10/12 alle 17:25, troviamo i cambiamenti che ci portano alla seconda versione riportata sotto:
- «ești înca dulce» si corregge in «este»;
- «De întâlni» guadagna il suo "a";
- «vântul ești dulce» diventa «vântul dulce e»;
- «înca» (este înca dulce) si becca il breve sulla a;
- «îngheață îmi» diventa «îngheață-mi»;
- «desigur» diventa «decert»;
- Il video del 18/10/12 alle 20:05 passa a «De a întâlni tine minunele» e cambia "pot" in "poate";
- Nel file _e, del 29/10/12 alle 18:57, alle modifiche del video si aggiungono «dealului» -> «unui deal», «În acest locul» -> «Întru acest loc», «Din sfârșitul» -> «La sfârșitul»; questa la metto come versione 3, dopodiché c'è la 4 che è quella originariamente messa sul blog;
- A questo punto si entra nella nota Fb delle romenate; questa pare esser stata pubblicata il 27/11/12 alle 19:36, è salvata alle 22:45 del 18/11/12, e contiene la versione del file _e, una serie di correzioni, e poi una seconda versione che non è né quella del file _e né quella originariamente sul blog, e che verrà messa come versione finale sotto;
- In Napoletano «entro il 6/8/2012 e fatta correggere nella settimana precedente quella data», diceva il blog, ma in realtà la situazione è un po' complicata; dunque, la prima menzione nel diario è in uno stato di galleggiamento tra la voce del 6/8 e quella del 2/8/12, e recita:
Ancə si tǝ putissǝ => putessə pe’ => pǝ’ ccasə rrevedé
Majǝ cchiù ’a tu’ => chella mmanə nun lassaraggi’annà.
O più o meno inscì. Mo aggi’a ssottomettella a GGarzillonzo.
“È ffinita => ffǝrnuta ’a primmavera” dicǝ l’hanamidō
’E ’nu scior => ’O mister’ ’e chista fronn’ ’e sciore *
’A canziunə ca ’n’a məmoria torna a mmə
’Rint’a ’o coremə purə mo è tennera
Time after time
De vedé a ttə lu miracolə
Le prime due righe quindi sono prima del momento di correzione, che è del 2/8/12; presumo siano fatte appena dopo la traduzione di Shoujo no koro ni modotta mitai ni, quindi l'1/8/12; le seconde due righe sembrano fatte durante il momento di correzione, con la correzione istantanea finita->fernuta e l'incartamento su "nebbioso" che porta alla riformulazione "'O mister''e chista fronn''e sciore", sicuramente dovuto a "Garzillonzo", il correttore; il resto secondo me è di dopo, nello stesso giorno, sicuro entro il 6/8; il resto della traduzione è fatto in seguito a Dorga (la correzione era a Corvara durante la vacanza di CL), ma viene menzionata solo nella voce del 20/8, quindi vai a sapere se effettivamente risale a prima del 6;
è ora spuntato fuori un file creato il 4/8/12 alle 15:18 e modificato il giorno seguente alle 12:54 che contiene la traduzione data sotto come originale, con due sole differenze, che sono "lu mmiracolȯ" anziché "lu miracolȯ", e «e tantȯ t’aggiȯ aspettà» invece di «e ttantȯ t’aggiȯ aspettà»;
a questo punto si salta al 13/8/14, dove in un file creato alle 15:14 e modificato alle 15:55 finalmente riprendo in mano la traduzione e le correzioni; in quel file si ritrovano le tre versioni sotto; sinceramente non so che sia successo, perché ci sono correzioni a parti posteriori a quella vacanza, ma non trovo le mail in cui possono essere state corrette; forse che sia venuto da me il correttore qualche giorno e abbia corretto le cose di persona, e chissà quando è stato? Boh; comunque quelle tre versioni sono non posteriori al 13/8/14, l'ultima è quella che stava sul blog (a parte avere ì invece di jì, e le due modifiche «vvedé -> vvėré», delle 18:42 16/12/20 e da «Solȯ ’nt’a ’a città ’e li sciurė ca danzėnȯ» alla versione corrente, delle 18:45 della stessa giornata), e non ci sono altre correzioni dopo; a proposito del file, tra la prima e la seconda versione si perde per strada "facile da ferì", probabilmente un errore nel copincollare una correzione, spero di ricordarmi di metterlo nella versione 2 :); c'è poi un'ultima modifica, che cambia «'a primmavera» in «chista primmavera», del 19/2/22 alle 10:58; - In Cinese entro il 28/7/12 11:01, data in cui salvo un file dove ci sono le seguenti 4 differenze:
- 不哩哩啦啦的时日 invece di 不在被散开的那时日, cambiamento avvenuto tra il 5/8/12 alle 19:26 e il 18/8/12 alle 15:27;
- 不曾改变 invece di 没有改变, cambiamento avvenuto tra il 5/8/12 alle 19:26 e il 18/8/12 alle 15:27;
- 不会拥有 invece di 不会依托, cambiamento avvenuto tra il 18/8/12 alle 15:27 e il 17/9/12 alle 17:09;
- 容易破碎 invece di 容易受伤害, cambiamento avvenuto tra il 5/8/12 alle 19:26 e il 18/8/12 alle 15:27.
もしも君に巡り逢えたら 二度と君の手を離さない 春の終わりを告げる 花御堂 霞む花 一枚 蘇る 思い出の歌 この胸に 今も優しく Time after time 君と出逢った奇跡 緩やかな風吹く街で そっと手を繋ぎ 歩いた坂道 今も忘れない約束 風に君の声が聞こえる 薄氷冴返る 遠い記憶 傷付く怖さを知らず 誓った いつかまたこの場所で 巡り逢おう 薄紅色の 季節が来る日に 笑顔で Time after time 一人 花舞う街で 散らざる時は戻らないけれど あの日と同じ 変わらない景色に 涙ひらり 待っていたよ 風舞う花びらが 水面を撫でるように 大切に想うほど 切なく．．． 人は皆孤独と言うけれど 探さずには要られない 誰かを 儚く壊れやすいものばかり 追い求めてしまう Time after time 君と色付く街で 出逢えたら もう約束は要らない 誰よりもずっと 傷付きやすい君の そばにいたい今度は きっと Anche se ti potessi per caso incontrar, Non più mai la tua mano io lascerò andar. Della fin della primavera informa l’hanamidō. Di un fior nebbioso un petalo. La canzon che or nella mente torna a me Qui nel cuore mio è ancora tenera. Time after time Te incontrar per me un miracolo è Nella città in cui il vento soffia leggero. Tenendo, dolce, la tua man, Sulla collina a camminar, Feci allor la promessa che ricordo ancor. Sento ancor la tua voce nel vento echeggiar Mentre i miei longitani ricordi rigelano. La paura del dolor non conoscendo, giurai Che un dì, in ’sto posto, ancora, io Incontrato avrei, col sorriso in faccia, te, In una stagion di un rosso pallido. Time after time Dei vortici di fiori sol nella città, Pur se il tempo dell’unione non vuole ritornar, Come quel giorno, così, Col panorama ch’era allor, Colle lacrime agli occhi ho aspettato. I petali che vorticano Nel vento, par, l’acqua accarezzano. Più credo che m’importino, più dolore ne ho. Anche se tutti dicono che da soli son, Se non cercan non potran mai dipender da nessun, Alla fine cose fragili solo e che passano Finiscono tutti ad inseguir. Time after time Se nella città ove cambia il color Io t’incontrassi, mai più di promesse bisogno avrei. Di fianco a te, che più di Chiunque facile sei da ferir, Voglio star, questa volta, certamente. 如果也我才能有机会和你遇见， 再也都不将会再把你的手放开 春天的结束告诉我们 的花寺庙 从霾霾的花 一片花瓣 此刻在回来 的回忆里的歌曲 我的内心里 还是多么温柔的 Time after time 和你再遇见面的奇妙事 缓缓的和风在吹着的城市里 温柔地握着你的手 曾经步走的小山路 我如今也回忆到的诺言承诺 在风中再才能够听到你的声音 痩的冰再变得清楚 的遥远回忆 因为我受伤害的恐怖 不曾知道 发誓了会和你再次遇见 这个地方里 在某时，在鲜红的 机接回来的日子， 用笑着面 Time after time 一个人 花舞动的城市里 虽然不在被散开的那时日不将回来 同就像那个日子， 没有改变的美景里， 我在流下眼泪 把你已经等待 风中舞动的花瓣此刻 看起来把水的包面抚摩 我越把它们重要相信越 很在受痛 如果也人们都说到总是一个人， 在找着不找就不会依托 的某人； 但到底他们都在追求的事物是 只有容易破碎和蜉蝣 Time after time 如果在红色改变的城市 和你遇见， 再也都没有会需要承诺 在比谁也都永远 容易受伤害的你的身边 我想要留在这个次 很肯定的 |
Moshi mo kimi ni meguriaetara Nidoto kimi no te wo hanasanai Haru no owari wo tsugeru hanamidô Kasumu hana hitohira Yomigaeru omoide no uta Kono mune ni ima mo yasashiku Time after time Kimi to deatta kiseki Yuruyakana kaze fuku machi de Sotto te wo tsunagi Aruita sakamichi Ima mo wasurenai yakusoku Kaze ni kimi no koe ga kikoeru Usurai saekaeru tooi kioku Kizutsuku kowasa wo shirazu chikatta Itsuka mata kono basho de Meguriaô usu beniiro no Kisetsu ga kuru hi ni egao de Time after time Hitori hana mau machi de Chirazaru toki wa modoranai keredo Ano hi to onaji Kawaranai keshiki ni Namida hirari matte ita yo Kaze mau hanabira ga Minamo wo naderu yô ni Taisetsu ni omou hodo setsunaku Hito wa mina kodoku to iu keredo Sagasazu ni wa irarenai dareka wo Hakanaku koware yasui mono bakari Oimotomete shimau Time after time Kimi to irozuku machi de Deaetara mô yakusoku wa iranai Dare yori mo zutto Kizutsuki yasui kimi no Soba ni itai kondo wa kitto
Ancȧ si tė putessė pė’ ccasȯ rrevedé,
Majė cchiù chellȧ manȯ nun lassaraggi’annà. “È ffėrnutȧ ’a primmȧvèra” dicė l’hanamidō ’O mistèr’ ’e cchistȧ ffrónn’ ’e sciorė. ’A canziunė ca ’n’a mėmòria torna a mmė Int’a ’o corėmȯ purė mo è tènnėra Time after time Dė vvedé a ttė lu miracolȯ Int’a ’a città ca tène ’o vvèntȯ dèbolė, Tėnèvȯ, dulce, ’a manȯta, ’Ncopp’a ’a cullina stav’a ’nnà, M’aricordo: facettė ’na prumèssa a ttė. Purė mo int’a ’o vèntȯ ’a vócė sént’ ’e ttė, Ghiaccėnȯ ’n’atȧ vòtȧ ’e ricuord’ ’e ttèmpȯ fa Nun sapèndȯ ’a paurȧ d’ ’o dolorė promisi ca Propiȯ ccà ’n’atȧ vòtȧ i’ avėriȧ Revėdut’a ttė chellȯ juornė cca vėnissė ’Na staggion’ ’e rossȯ chiarȯ cu’ ’o surrisȯ Time after time Solȯ ’nt’a ’a città ’e li sciurė ca danzėnȯ ’O ttèmpȯ ’nzèmė nun vuo’ turnarė a nnujė, mma Commė chillu juornė, accussì, 'Nt’ ’o ppanȯramȧ ca nu è cambià So’ stà a cchiagner’e ttantȯ t’aggiȯ aspettà. Li fronnė ca mo stann’a ddanzà Parė ca stannȯ ll’acqu’a ’ccarezzà. Cchiù ccredȯ ca m’importėnȯ cchiù mmė dannȯ ddulor. Ancȧ si tutti dicȯnȯ ca dda ssolė so’, Cèrchėnȯ chi nun possȯn’avé ssènza cercà. Però pojė va a ffinì che li cosė ca cerchėnȯ So’ ffràggilė tutt’e ’ffìmerė. Time after time Si dint’a ’a città ca cambia ’o culorė Tt’incuntrassė, nu avėria bėsognė ’e promessė. A ffianc’a ttė, ca ssi’ cchiù 'E tutti facilė da fėrì, Vojjȯ stà chistȧ vvòtȧ de sicurȯ.
Ancȧ si tė putessė pė’ ccasȯ rrevedé,
Majė cchiù chellȧ manȯ nun lassaraggi’annà. “È ffėrnutȧ ’a primmȧvèra” dicė l’hanamidō ’O mistèr’ ’e cchistȧ ffrónn’ ’e sciorė. ’A canziunė ca ’n’a mėmòria torna a mmė Rint''o corė miȯ purė mo è tènnėra Time after time Dė vvedé a ttė lu miracolȯ Rint''a città ca tène ’o vièntȯ dócė, Tėnèvȯ, dòce, ’a man’a ttė, ’Ncopp’a ’a cullina stev’a ì, M’aricordo: facettė ’na prumèssa a ttė. Purė mo rint''o vientȯ ’a vócė sént’ ’e ttė, 'Nu ricuordȯ luntanȯ ca gèla ancòra. Nun tenènnȯ paur''e suffì giurajė ca Propiȯ ccà ’n’atȧ vòtȧ t’avėriȧ Incuntratȧ chellȯ juornė cca vėnissė 'A staggiunė ri sciurė rossė, cu' 'nu surrisȯ Time after time Solȯ ’nt’a ’a città ’e li sciurė ca danzėnȯ Ancȧ ssi comm''e sciurė nun turnammȯ 'nzèmė cchiù, Commė chellu juornė, sott'a 'Stu cièlȯ ca nun vo' cagnà, I' cu' 'o chiantȯ 'nt'a ll'uocchiė tė so stat'a 'spėttà. ’E fronnė ca mo stann’a ddanzà Parė ca stannȯ ll’acqu’a ’ccarezzà. fronne o fruonne? Cchiù ccrerȯ ca m’importėnȯ cchiù mmė rannȯ dolor. Ancȧ ssi tuttė dicėnȯ ca so ppròpiȯ sulė, Cèrchėnȯ chi nun possȯn’avé ssènza cercà. Però pojė va a fėrnì che i cosė ca cerchėnȯ Se rrompėnȯ tutt’’e subbėtȯ Time after time Si rint’a ’sta città ca cagn’’e culorė I’ tt’incuntrassė, nun m’importȧ ri pproméssė. Accant’a ttė, ca si’ cchiù 'E tuttė facile da ferì Vogliȯ stà chista vòtȧ, sta ssicurȧ.
Ancȧ si tė putessė pė’ ccasȯ rrevedé,
Majė cchiù chellȧ manȯ nun lassaraggi’annà. “È ffėrnutȧ chistȧ primmȧvèra” dicė l’hanamidō ’O mistèr’ ’e cchistȧ ffrónn’ ’e sciorė. ’A canzonė ca ’nd’a mėmòria torna a mmė Rint''o corė miȯ purė mo è tènnėra Time after time Dė vvėré a ttė lu miracolȯ Rint''a città ca tène ’o vièntȯ dócė, Tėnèvȯ, dòce, ’a man’a ttė, ’Ncopp’a ’a cullina stev’a jì, M’aricordo: facettė ’na prumèssa a ttė. Purė mo rint''o vientȯ ’a vócė sént’ ’e ttė, 'Nu ricuordȯ luntanȯ ca sė gèla ancòra. Nun tenènnȯ paur''e suffì giurajė ca Propiȯ ccà ’n’atȧ vòtȧ t’avėriȧ Incuntratȧ chellȯ juornė cca vėnissė 'A staggiunė ri sciurė rossė, cu' 'nu surrisȯ Time after time Solȯ ’nt’a città r'a danza ri sciorė Ancȧ ssi comm''e sciurė nun turnammȯ 'nzèmė cchiù, Commė chellu juornė, sott'a 'Stu cièlȯ ca nun vo' cagnà, I' cu' 'o chiantȯ 'nt'a ll'uocchiė tė so stat'a 'spėttà. ’E fronnė ca mo stann’a ddanzà Parė ca stannȯ ll’acqu’a ’ccarezzà. Cchiù ccrerȯ ca m’importėnȯ cchiù mmė fannȯ suffrì. Rice ’a ggèntė ca nujė simmė tuttė sulė, ma I’ ccė provȯ, ma nun rièscȯ a stà ssènza cercà; Però pojė va a fėrnì che i cosė ca sto a ccercà Se rrompėnȯ tutt’’e subbėtȯ Time after time Si rint’a ’sta città ca cagn’’e culorė I’ tt’incuntrassė, nun m’importȧ ri pproméssė. Accant’a ttė, ca si’ cchiù ’E tuttė facilė da fėrì Vogliȯ stà chista vòtȧ, sta ssicurȧ. Rúguǒ yě wǒ cáinéng yǒu jīhuì hé nǐ yùjiàn, Zàiyě dōu bù jiānghuì zài bǎ nǐ de shǒu fàngkāi Chūntiān de jiéshù gàosu wǒmen de huā sìmiào Cóng máimái de huā yī piàn huābàn Cǐkè zài huílái de huíyì lǐ de gēqǔ Wǒ de nèixīn lǐ hái shì duōme wēnróu de Time after time Hé nǐ zài yùjiànmiàn de qímiàoshì Huǎnhuǎn de héfēng zài chuīzhe de chéngshì lǐ Wēnróu de wòzhe nǐ de shǒu Céngjīng bùzǒu de xiǎoshān lù Wǒ rújīn yě huíyì dào de nuòyán-chéngnuò Zài fēng zhōng zài cáinénggòu tīng dào nǐ de shēngyīn Shòu de bīng zài biànde qīngchu de yáoyuǎn huíyì Yīnwèi wǒ shòu shānghài de kǒngbù bù céng zhīdào Fāshìle huì hé nǐ zàicì yùjiàn Zhè ge dìfāng lǐ zài mǒu shí, zài xiānhóng de Jījiē huílái de rìzi, yòng xiàozhe miàn Time after time Yī gè rén huā wǔdòng de chéngshì lǐ Suīrán bù zài bèi sànkāi de shírì bù jiāng huílái Tóng jiùxiàng nà gè rìzi, Méiyǒu gǎibiàn de měijǐng lǐ, Wǒ zài liúxià yǎnlèi bǎ nǐ yǐjīng děngdài Fēng zhōng wǔdòng de huābàn cǐkè Kànqǐlái bǎ shuǐ de bāomiàn fǔmó Wǒ yuè bǎ tāmen zhòngyào xiāngxìn yuè hěn zài shòu tòng Rúguǒ yě rénmen dōu shuō dào zǒngshì yī gè rén, Zài zhǎozhe bù zhǎo jiù bù huì yītuō de mǒurén; Dàn dàodǐ tāmen dōu zài zhuīqiú de shìwù shì Zhǐyǒu róngyì pòsuì hé fúyóu Time after time Rúguǒ zài hóngsè gǎibiàn de chéngshì Hé nǐ yùjiàn, zàiyě dōu méiyǒu huì xūyào chéngnuò Zài bǐ shéi yě dōu yǒngyuǎn Róngyì shòu shānghài de nǐ de shēnbiān Wǒ xiǎngyào liú zài zhège cì hěn kěndìng de |
dacă chiar eu de șansă aș putea să-ti întâlnesc
iarăși nicicând mâna ta nu am să las
“sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
unei flori cețoase o petală
cântare memoriei care se întoarce la mă
întru cordul meu ești încă dulce
Time after time
de întâlni ție minunele
întru orașul unde vântul ești dulce
mergând asupra dealului
ținem, dulce, mâna ta
mi-amintesc de promisiunii care eu făcui
întru vântul eu pot înca să aud vocea ta
iarăși gheața îngheață îmi pe memoriile
de a fi încheiat frica eu nu cunoscânt
jurai să-ti întâlnesc iarăși
în acest locul cândva, când are să vină
un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
singur în orașul unde florile dansează
timpul împreuna nu se întoarce la noi dar,
așa cum acela zi, în o peisaj care nu a schimbat
eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
petalele care dansează în vântul par apa a mângâia
atât de mult eu sufăr cât importante le cred
dacă chiar oricine spune că el singur e,
cearcă el cineva care nu pot să aibă altfel,
din sfârșitul foarte efemeri și foarte fragili
sunt lucruri care urmărește
Time after time
dacă în orașul unde culorile
schimbă ti-întâlnesc nu am să am nevoie de promisiuni
de tine care ești mai ca oricine fragilă
la latul voi să stau desigur această odată
iarăși nicicând mâna ta nu am să las
“sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
unei flori cețoase o petală
cântare memoriei care se întoarce la mă
întru cordul meu ești încă dulce
Time after time
de întâlni ție minunele
întru orașul unde vântul ești dulce
mergând asupra dealului
ținem, dulce, mâna ta
mi-amintesc de promisiunii care eu făcui
întru vântul eu pot înca să aud vocea ta
iarăși gheața îngheață îmi pe memoriile
de a fi încheiat frica eu nu cunoscânt
jurai să-ti întâlnesc iarăși
în acest locul cândva, când are să vină
un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
singur în orașul unde florile dansează
timpul împreuna nu se întoarce la noi dar,
așa cum acela zi, în o peisaj care nu a schimbat
eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
petalele care dansează în vântul par apa a mângâia
atât de mult eu sufăr cât importante le cred
dacă chiar oricine spune că el singur e,
cearcă el cineva care nu pot să aibă altfel,
din sfârșitul foarte efemeri și foarte fragili
sunt lucruri care urmărește
Time after time
dacă în orașul unde culorile
schimbă ti-întâlnesc nu am să am nevoie de promisiuni
de tine care ești mai ca oricine fragilă
la latul voi să stau desigur această odată
Dacă chiar eu de șansă aș putea să-ti întâlnesc
Iarăși nicicând mâna ta nu am să las
“Sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
Unei flori cețoase o petală
Cântare memoriei care se întoarce la mă
Întru cordul meu este încă dulce
Time after time
De a întâlni ție minunele
Întru orașul unde vântul dulce e
Nergând asupra dealului, ținem, dulce, mâna ta
Mi-amintesc de promisiunii care am făcut
Întru vântul eu pot încă să aud vocea ta
Iarăși gheața îngheață-mi pe memoriile
De a fi încheiat frica eu nu cunoscânt
Jurai să-ti întâlnesc iarăși
În acest locul cândva, când are să vină
Un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
Singur în orașul unde florile dansează
Timpul împreuna nu se întoarce la noi dar,
Așa cum acela zi, în o peisaj care nu a schimbat
Eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
Petalele care dansează în vântul par apa a mângâia
Atât de mult eu sufăr cât importante le cred
Dacă chiar oricine spune că el singur e,
Cearcă el cineva de care nu pot să depindă altfel,
Din sfârșitul foarte efemeri și foarte fragili
Sunt lucruri care urmărește el.
Time after time
Dacă în orașul unde culorile
Schimbă ti-întâlnesc nu am să am nevoie de promisiuni
De tine care ești mai ca oricine fragilă
La latul voi să stau decert această odată
Iarăși nicicând mâna ta nu am să las
“Sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
Unei flori cețoase o petală
Cântare memoriei care se întoarce la mă
Întru cordul meu este încă dulce
Time after time
De a întâlni ție minunele
Întru orașul unde vântul dulce e
Nergând asupra dealului, ținem, dulce, mâna ta
Mi-amintesc de promisiunii care am făcut
Întru vântul eu pot încă să aud vocea ta
Iarăși gheața îngheață-mi pe memoriile
De a fi încheiat frica eu nu cunoscânt
Jurai să-ti întâlnesc iarăși
În acest locul cândva, când are să vină
Un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
Singur în orașul unde florile dansează
Timpul împreuna nu se întoarce la noi dar,
Așa cum acela zi, în o peisaj care nu a schimbat
Eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
Petalele care dansează în vântul par apa a mângâia
Atât de mult eu sufăr cât importante le cred
Dacă chiar oricine spune că el singur e,
Cearcă el cineva de care nu pot să depindă altfel,
Din sfârșitul foarte efemeri și foarte fragili
Sunt lucruri care urmărește el.
Time after time
Dacă în orașul unde culorile
Schimbă ti-întâlnesc nu am să am nevoie de promisiuni
De tine care ești mai ca oricine fragilă
La latul voi să stau decert această odată
Dacă chiar eu de șansă aș putea să-ti întâlnesc
Iarăși nicicând mâna ta nu am să las
“Sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
Unei flori cețoase o petală
Cântare memoriei care se întoarce la mă
Întru cordul meu este încă dulce
Time after time
De a întâlni tine minunele
Întru orașul unde vântul dulce e
Mergând asupra unui deāl, ținem, dulce, mâna ta
Mi-amintesc de promisiunii care am făcut
Întru vântul eu pot încă să aud vocea ta
Iarăși gheața îngheață-mi pe memoriile
De a fi încheiat frica eu nu cunoscânt
Jurai să-ti întâlnesc iarăși
Întru acest loc cândva, când are să vină
Un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
Singur în orașul unde florile dansează
Timpul împreuna nu se întoarce la noi dar,
Așa cum acela zi, în o peisaj care nu a schimbat
Eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
Petalele care dansează în vântul par apa a mângâia
Atât de mult eu sufăr cât importante le cred
Dacă chiar oricine spune că el singur e,
Cearcă el cineva de care nu poate să depindă altfel,
La sfârșitul foarte efemeri și foarte fragili
Sunt lucruri care urmărește el.
Time after time
Dacă în orașul unde culorile
Schimbă ti-întâlnesc nu am să am nevoie de promisiuni
De tine care ești mai ca oricine fragilă
La latul voi să stau decert această odată
Iarăși nicicând mâna ta nu am să las
“Sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
Unei flori cețoase o petală
Cântare memoriei care se întoarce la mă
Întru cordul meu este încă dulce
Time after time
De a întâlni tine minunele
Întru orașul unde vântul dulce e
Mergând asupra unui deāl, ținem, dulce, mâna ta
Mi-amintesc de promisiunii care am făcut
Întru vântul eu pot încă să aud vocea ta
Iarăși gheața îngheață-mi pe memoriile
De a fi încheiat frica eu nu cunoscânt
Jurai să-ti întâlnesc iarăși
Întru acest loc cândva, când are să vină
Un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
Singur în orașul unde florile dansează
Timpul împreuna nu se întoarce la noi dar,
Așa cum acela zi, în o peisaj care nu a schimbat
Eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
Petalele care dansează în vântul par apa a mângâia
Atât de mult eu sufăr cât importante le cred
Dacă chiar oricine spune că el singur e,
Cearcă el cineva de care nu poate să depindă altfel,
La sfârșitul foarte efemeri și foarte fragili
Sunt lucruri care urmărește el.
Time after time
Dacă în orașul unde culorile
Schimbă ti-întâlnesc nu am să am nevoie de promisiuni
De tine care ești mai ca oricine fragilă
La latul voi să stau decert această odată
Dacă chiar eu de șansă aș putea să te-ntâlnesc
Iarăși nicicând mâna ta nu am s-o las
“Sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
Unei flori cețoase o petală
Cântare memoriei care se-ntoarce la mă
Întru cordul meu este încă dulce
Time after time
De a te întâlni minūnea
Întru un oraș unde este vântul dūlce
Nergând asupra unui deāl,
Ținem, dulce, mâna ta
Mi-amintesc de promisiunea care eu făcui
Întru vântul eu pot înca să aud vocea ta
Iarăși gheața îngheață-mi p-amintirea ta
De a fi vătămat frica eu n-o cunoscânt
Jurai să te-ntâlnesc iarăși
În acest loc aici cândva, câ̄nd a să vină
Un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
Singur în orașul unde florile dansează
Timpul împreuna nu se-ntoarce la noi dar,
Așa cum acela zi,
In un peisaj care nu s-a schimbat
Eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
Petalele care dansează
În vântul pare cǎ apa o mângâie
Atât de mult eu sufăr cât d-importante le cred
Dacă chiar oricine spune că el singur e,
Caută el cineva de care nu poate să depindă altfel,
La sfârșit foarte efemeri și foarte fragili
Sunt lucruri care urmărește el.
Time after time
Dacă în orașul unde culorile
Se schimbă t-aș întâlni nu am să am nevoie de promisiuni
De tine care ești mai
Ca oricine fragilă
La latul tău vreau să stau desigur această dată
Iarăși nicicând mâna ta nu am s-o las
“Sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
Unei flori cețoase o petală
Cântare memoriei care se-ntoarce la mă
Întru cordul meu este încă dulce
Time after time
De a te întâlni minūnea
Întru un oraș unde este vântul dūlce
Nergând asupra unui deāl,
Ținem, dulce, mâna ta
Mi-amintesc de promisiunea care eu făcui
Întru vântul eu pot înca să aud vocea ta
Iarăși gheața îngheață-mi p-amintirea ta
De a fi vătămat frica eu n-o cunoscânt
Jurai să te-ntâlnesc iarăși
În acest loc aici cândva, câ̄nd a să vină
Un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
Singur în orașul unde florile dansează
Timpul împreuna nu se-ntoarce la noi dar,
Așa cum acela zi,
In un peisaj care nu s-a schimbat
Eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
Petalele care dansează
În vântul pare cǎ apa o mângâie
Atât de mult eu sufăr cât d-importante le cred
Dacă chiar oricine spune că el singur e,
Caută el cineva de care nu poate să depindă altfel,
La sfârșit foarte efemeri și foarte fragili
Sunt lucruri care urmărește el.
Time after time
Dacă în orașul unde culorile
Se schimbă t-aș întâlni nu am să am nevoie de promisiuni
De tine care ești mai
Ca oricine fragilă
La latul tău vreau să stau desigur această dată
Dacă chiar eu o șansă aș avea să te-ntâlnesc
Iarăși nicicând mâna ta nu am s-o las
“Sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
Unei flori cețoase o petală
Cântare memoriei care se-ntoarce la mine
Întra cordul meu este încă dulce
Time after time
De a te întâlni minūnea
În un oraș unde este vântul dūlce
Mergând asupra unui deāl, ținem, dulce, mâna ta
Mi-amintesc de promisiunea care am făcut
Întra vântul eu pot încă să aud vocea ta
Iarăși gheața îngheață-mi p-amintirea ta
De a fi vătămat frica eu n-o cunoscânt
Jurai să-te-ntâlnesc iarăși
În acest loc aici cândva, câ̄ńd a să vină
Un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
Singur în orașul unde florile dansează
Timpul împreuna nu se întoarce la noi dar,
Așā cum acea zi, în un peisaj care nu s-a schimbat
Eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
Petalele care dansează în vântul pare că apa o mângâie
Atât de mult eu sufăr cât d-importante le cred
Dacă chiar oricine spune că el singur e,
Caută el cineva de care nu poate să depindă altfel,
La sfârșit foarte efemeri și foarte fragili
Sunt lucruri care urmărește el.
Time after time
Dacă în orașul unde culorile
Se schimbă t-aș întâlni nu am să am nevoie de promisiuni
De tine care ești mai ca oricine fragilă
La latul tău vreau să stau decert această dată.
Iarăși nicicând mâna ta nu am s-o las
“Sfârșește primăvara” anunță hanamidō-l
Unei flori cețoase o petală
Cântare memoriei care se-ntoarce la mine
Întra cordul meu este încă dulce
Time after time
De a te întâlni minūnea
În un oraș unde este vântul dūlce
Mergând asupra unui deāl, ținem, dulce, mâna ta
Mi-amintesc de promisiunea care am făcut
Întra vântul eu pot încă să aud vocea ta
Iarăși gheața îngheață-mi p-amintirea ta
De a fi vătămat frica eu n-o cunoscânt
Jurai să-te-ntâlnesc iarăși
În acest loc aici cândva, câ̄ńd a să vină
Un sezon de roșu clar, cu un surâs
Time after time
Singur în orașul unde florile dansează
Timpul împreuna nu se întoarce la noi dar,
Așā cum acea zi, în un peisaj care nu s-a schimbat
Eu cu lacrimile în ochii te-am așteptat
Petalele care dansează în vântul pare că apa o mângâie
Atât de mult eu sufăr cât d-importante le cred
Dacă chiar oricine spune că el singur e,
Caută el cineva de care nu poate să depindă altfel,
La sfârșit foarte efemeri și foarte fragili
Sunt lucruri care urmărește el.
Time after time
Dacă în orașul unde culorile
Se schimbă t-aș întâlni nu am să am nevoie de promisiuni
De tine care ești mai ca oricine fragilă
La latul tău vreau să stau decert această dată.
Di recente, l'ho ritradotta:
- Per prima cosa ho attaccato il ri-cinese, precisamente, citando il post delle incompiute, 「9/3/22 14:59 I retranslate l. 1 of this song as «虽然我能够忽然再次来遇上你», probably with the intention of remaking the whole translation. 12/5/22 12:22 I redo this as «Ruguo wo ye nenggou zaici huran yushang ni», i.e. «如果我也能够再次忽然遇上你»」 (Il 9/3/22 alle 14:59 ritraduco la prima riga di questa canzone come «虽然我能够忽然再次来遇上你», probabilmente coll'intenzione di rifare l'intera traduzione. Il 12/5/22 alle 12:22 rifaccio questa riga come «Ruguo wo ye nenggou zaici huran yushang ni», ossia «如果我也能够再次忽然遇上你»), e per ora qua stiamo, infatti è ancora nel post delle incompiute; a parte i "Time after time", e il «虽然人 / 都来说->正在说一切都是孤独啊» fatto creando lo spazio bianco del cinese qua sotto alle 10:40 del 16/7/22; lo riprendo finalmente il 13/12/22 e, tra le 19:49 e le 20:41, completo tutto fino alla riga di sakamichi, e anche la parte del 虽然人; proseguo nella notte tra l'1:03 e l'1:11, facendo "Ima mo wasurenai yakusoku" e la parte dei petali, che poi ritraffico la mattina dopo alle 10:16 e alle 11:43-11:52; alle 13:31-14:47 finalmente finisco la traduzione; però "moshi mo" non è "anche se" ma solo "se", quindi via quel yě e mettiamoci un zài yī cì, easy fix delle 0:31 dell'1/7/23;
- Poi in Italiano, e cito ancora le incompiute, «6/7/22 17:38, I think of the below in pairs. There may be a lot of overlap with what was already done» (Il 6/7/22 alle 17:38 penso alle righe sotto a coppie. Potrebbe esserci parecchia sovrapposizione con quel che ho già fatto), e la versione è «Anche se ti dovessi per caso incontrar, / Non più mai la tua mano io lascerò andar. / Della fin della primavera annuncia l'hanamidou, / Di un fior nebbioso un petalo. / / La canzone che nella mente torna a me / Qui nel cuore mio dolce dolce ancora è => tanto dolce => così dolce»;
poi abbiamo «Sulla collina camminavam», 12/7/22 17:37; poi «solo sto / In mezzo a un vortice di fior => Qui nella danza dei fior», 0:12 la notte seguente; poi «Io ti son stato ad aspettar piangēndo» 20:40 successive; poi «Mi s'annebbia negli occhi un petalo => si sfuoca», 16:16 del giorno successivo, ed annullo l'ultima modifica facendo un recap di tutto all 19:13, occasione in cui l'inizio diventa «Anche se ti dovessi per caso incontrar, / Io mai più la tua mano non lascerò andar. / Della fin della primavera annuncia l'hanamidou, / Mi s'annebbia negli occhi un petalo / / La canzone che nella mente torna a me / Qui nel cuore mio dolce dolce ancora è», con annotazione "rifa" all'ultimo distico; tra le 19:14 e le 19:15 di quella sera arriviamo a «Va sfuocando nei miei occhi un petalo. / / Prendon vita or i ricordi miei ancor, / Mi risuona in cuor, dolce dolce, il canto lor!»; dopodiché, tra le 22:42 e l'1:34, arrivo finalmente a una versione completa; e che fatica!»;
con modifichette tra la notte e la mattina, si arriva alla prima versione di lyricstranslate, quella le cui differenze sono tracciate nel commento; le modifiche di quel commento arrivano alle 16:32, alle 16:27, alle 16:40, alle 18:04, alle 17:39&17:44, e alle 18:08; infine c'è la modifica «Promettesti» -> «E giurasti», delle 8:11 del 16/7/22, che non so se applicare o meno;
ma ci sono dei problemi di interpretazione, cfr. lyricstranslate, domanda 1 su Quora, domanda 2, domanda 3, domanda 4, domanda 5, domanda 6, domanda 7, domanda 8, domanda 9, domanda 10, domanda 11, e infine la chat con la miti-Kika, che non potete vedere, e da ultimo il video che farò proprio su questo tema (e su Shoujo);
ad ogni modo, chiarita l'interpretazione e sistemato il greco, procedo a ritoccare l'italiano; intanto scarto la versione «Prende vita or / Quel ricordo mio ancor, / La canzon di allor / Mi risuona dolce in cuor!», delle 12:08-12:09 del 27/7/22; in effetti quella parte l'avevo già sistemata alle 0:06 del 2/8/22; il 18/8/22 alle 17:21 faccio un recap che accoglie la sistemazione di cui appena poco fa e scarta la modifichetta «Pur se al tempo della non dispersion / Non tornerò» delle 3:14 dell'8/8/22, e poi da lì procedo imperterrito a sistemare tutto, dalle 17:24 alle 18:03 di quel giorno, producendo la versione finale sotto; resta da dire solo che "moshi mo" non è "anche se" ma solo "se", quindi «Io se pur» e «Certo più» vanno riaggiustati, e così è successo alle 0:33 dell'1/7/23; in seguito all'interazione con G per il Napoletano (v. sotto), mi accorgo che "solo sto" piazza le danze dei fior nel presente, mentre mel Giapponese non c'è traccia di ciò, e anzi l'unico verbo principale è matte ita, quindi cambio «solo sto» in «io da sol» alle 11:37 del 24/2/24; - Dopodiché abbiamo il Napoletano, dove il 14/7/22 alle 16:13 cambio la riga 4 della vecchia suddivisione in «Mė s'annèbbiȧ 'na fronn''e sciorė mo' => Mė se sfòcȧ», e sempre alle 16:13 annullo l'ultima modifica; e alle 10:48 del 16/7/22, mettendo il pezzettino di traduzione qui, recupero un pezzo di vecchia traduzione e cambio «lassarraggi'annà» in «lassaraggiȯ jì»; con questo siamo a «Ancȧ si / Tė putessė pė’ ccasȯ rrevedé, / Majė cchiù / Chellȧ manȯ nun lassaraggiȯ jì. / “È ffėrnutȧ / ’A primmȧvèra” dicė l’hanamidō / Mė s'annèbbiȧ / 'Na fronn''e sciorė mo'»
poi il 18/8/22 alle 17:13 faccio «Maje i' / 'A tua mano nun lassaraggio ì.», che la notte seguente alle 0:03 cambia il secondo verso in «Cchiù 'a mano nun lassaraggio a tte.», e poi modificando il post per aggiornare Italiano e Greco finiti alle 19:20 del 20/8/22 faccio «Come 'e fronne ca / Mo stann'a ddanzà», e alle 19:24 «L'acqua finiscono / P'accarezzà» che presto diventa «ferniscono», e infine alle 19:43 abbiamo «Sta a fėrnì»; e anzi, mentre implemento tutto ciò, noto che non ho scritto il cambio «Chista primmavèra», che in realtà alle 19:46 implemento con «chéstȧ»;
Per non rischiare di perdere niente, e anche perché 'sta storia qui mi pare gli manchi qualcosa, riporto il poco che IAFI ha da dire su questa ritraduzione:
14/7/22 16:13 I remake the fourth old line of the song for a rhyme, and as I put this into the post, at 10:48 I recover some lines for ease of empty line counting, making this, with a tweak, into the below:
Ancȧ si
Tė putessė pė’ ccasȯ rrevedé,
Majė cchiù
Chellȧ manȯ nun lassaraggiȯ jì.
“È ffėrnutȧ
’A primmȧvèra” dicė l’hanamidō
Mė s'annèbbiȧ
'Na fronn''e sciorė mo'
I then make several changes: «Maje i' / 'A tua mano nun lassaraggio ì», 18/8/22 17:13, then «Cchiù 'a mano nun lassaraggio a tte», 19/8/22 0:03; «Sta a fėrnì», 20/8/22 19:24, and then «Chésta primmavera» at 19:43. [Which I forget about on 20/10/22, making «Maje i' / Chella mano nun lassaraggio a tte OR 'e te» at 21:13 and contemplating «Add cchiù after lassaraggio?» at 21:16.] In the meantime, I remake the petals part, 20/8/22 19:20, as below, with "finiscono" as an intermediate wrong version. And putting it here, at 23:36 on 20/8/22, I elide "come". On 5/10/22, seeing that the Taisetsu line (or couplet, since the linebreaking changed) is all that's missing of its section, I decide to remake it, and do «Cchiù ca te vojjo bbèn'a tte» at 23:53, «Chiù ca sto male i'» at 23:54 (meh), and finally «Chiù mme fa/faje mal'a mme» at 23:55.
Ovvero:
14/7/22 16:13 rifaccio la quarta vecchia riga della canzone [cioè "Kazumu hana hitohira"] per una rima, e mettendo questa cosa nel post, alle 10:48 recupero alcune righe per facilitare il conteggio delle righe bianche [da lasciare per allineare questa versione all'Italiano che sta alla sua sinistra nel post], trasformando questa cosa, con una modifichetta, nella versione sotto:
Ancȧ si
Tė putessė pė’ ccasȯ rrevedé,
Majė cchiù
Chellȧ manȯ nun lassaraggiȯ jì.
“È ffėrnutȧ
’A primmȧvèra” dicė l’hanamidō
Mė s'annèbbiȧ
'Na fronn''e sciorė mo'
Faccio poi svariate modifiche: «Maje i' / 'A tua mano nun lassaraggio ì», 18/8/22 17:13, poi «Cchiù 'a mano nun lassaraggio a tte», 19/8/22 0:03; «Sta a fėrnì», 20/8/22 19:24, e poi «Chésta primmavera» alle 19:43. [Di cui mi dimentico il 20/10/22, facendo «Maje i' / Chella mano nun lassaraggio a tte OR 'e te» alle 21:13 e considerando «Add cchiù after lassaraggio?» alle 21:16.] Nel frattempo, rifaccio la parte dei petali, 20/8/22 19:20, come sotto, con "finiscono" come versione intermedia sbagliata. E mettendola qui [in IAFI], alle 23:36 del 20/8/22, elido "come". Il 5/10/22, vedendo che la riga del Taisetsu (o il distico, dacché è cambiata la divisione in righe) è tutto quel che manca di quella sezione, decido di rifarla, e faccio «Cchiù ca te vojjo bbèn'a tte» alle 23:53, «Chiù ca sto male i'» alle 23:54 (meh), ed infine «Chiù mme fa/faje mal'a mme» at 23:55.
E così resta per un po', finché la riprendo il 2/8/23, e la finisco. O meglio. Prima alle 19 scelgo fa e non faje in quell'ultimo pezzo appena menzionato. L'eliminazione di "Anca si" in favore di "Cierto si" alla prima riga, perché moshi mo non vuol dire anche se, è un pensiero alquanto anteriore alle 19, ma comunque di quel giorno. Dopodiché, alle 10:15-19:18 faccio la parte del ricordo, alle 19:19-19:30 faccio il primo Time after time, e alle 19:36-19:45 faccio l'ultima "strofa". Al che è ora di correre a cena, perché il ristorante è già aperto e io devo trovar posto. In un buchino alle 21:27;21:38, faccio l'ultima sezione. Dopodiché mi ritrovo a corto di chiacchiere, quindi dalle 23:19 alle 23:42 completo il lavoro, e con qualche modifichetta entro le 23:51 e una alle 0:10 appena dopo arrivo alla versione sotto. Il cambio in questione è «Co 'nu poc' 'e chanto» -> «I' cu 'nu poc''e chianto», ma mi accorgo ora che questo non va bene con «I' comme chello juorno, cà,», quindi alle 0:37 del 6/8/23 ci mettiamo un Pròpiȯ all'inizio;
Il 21/01/2024 la mando al mio consulente, chiamiamolo G; lui risponde il 14/2/24 con un file dove al mio napoletano accosta una sua traduzione italiana che definisce "il più fedele possibile al testo napoletano"; riporto sotto, nello spoiler, tutto ciò insieme alla mia risposta a G;
Unendo i contenuti di questo spoiler con qualche modifica mia fatta per conto mio, abbiamo la seguente lista di cambiamenti:
- «Cchiù a manȯ nun lassaraggi'a tte» -> «Cchiù 'a mano nun lassaraggio 'e te» (15/2/24 22:28) -> «lassarraggio?» (22:28);
- «Sta a fėrnì» -> «Già fenette» (15/2/24 16:52) -> «Ca fernette» (16:53) -> «Cà fėrnéttė» (24/2/24 19:14);
- «L'acqua fėrniscȯnȯ / P'accarėzzà» -> «L'acqua fėrniscėnȯ / P'accarėzzà» (20/2/24 16:54);
- «Com''e fronnė ca / Mo stann'a ddanzà» -> «Comme li fronne / Ca 'o viento fa danzà» (22/2/24 1:41) -> «[…] abballà» (1:42, poco convincente); in seguito alla mail, ho prodotto anche «Comm'i scorė ca / Rint''o->Cu 'o vient'ann'a ddanzà / L'acqua fėrniscėnȯ p'accarezzà» (23/2/24 17:04), e non so quale mi piaccia di più;
- «Viecchiȯ ca commė jacci' a llùcė sta» -> «Viecchiȯ ca commė jiaccȯ sta a brillà» (23/2/24 16:24»;
- «Nun tenennȯ / Paur' 'e suffrì, i' tann' a tte» -> «Nun tėnennȯ / Pe' niente paura 'e suffrì, i' a tte» (23/2/24 16:28) -> «[…] / Nisciunȧ paurȧ 'e suffrì, i' a tte» (23/2/24 16:30);
- «Purȯ si a quannȯ stevamȯ 'nzeme / Nun pozzȯ turnà» -> «Purȯ si a sta inzièmė nujė nun / Putimmė turnà» (23/2/24 16:44);
- «I' co 'nu poc' 'e chantȯ» -> «I' chiagnennȯ 'nu pocȯ» (23/2/24 16:47) -> «I' chiagnennȯ chianȯ chianȯ» (16:48);
- «Time after time, sulȯ sto / Cà addó i sciorė stann'a danzà» -> «Time after time, sulȯ cà / Addó i sciorė stann'a ddanzà» (23/2/24 16:51);
- «nun pozzonȯ durà» -> «nun ponnȯ durà» (23/2/24 16:52, suggerimento di G accettato);
- «I' nun vulessė prumess''e te» -> «I' nun vulessė prumess''a te» (23/2/24 17:12, altro suggerimento accettato);
- Infine, per ora, l'Albanese, che attacco con due parole il 15/7/22 alle 3:04 o 3:17, pensandolo come riempicolonna da mettere coll'Italiano perché mi son scordato che ho già ritoccato il Napoletano;
- Ma già il 16/7/22 alle 15:41 attacco il Greco, che continuo a più riprese quel giorno: 15:41-15:55, 16:04-16:27, 20:03-20:29, 20:53-20:55, 21:13-21:18, 22:10-22:13, 22:28, 22:34-22:37, 22:46-22:49, sicché mi ritrovo alle 23:20 con tutto fatto fino alla riga della danza dei fiori, compresa la doppia versione; ma non mi fermo lì, vado avanti fino alle 0:18, e poi pure sulla spiaggia la mattina dopo (17/7) ci penso, e pure tornando a casa verso mezzogiorno, ma produco poco, solo due righe in più e qualche modifica; 19:35-20:20, 21:43-21:50, ed è tutto completo, solo qualche modifica intorno all'1:15 (18/7); ah no aspetta, nel casino di rimettere tutto insieme non mi sono accorto di aver perso per strada una riga mai tradotta, che quindi traduco 18:01, e finalmente sono pronto a far intervenire la miti-Kika; e andiamo avanti, tra correzioni e implementazioni, fino alle 19:03 del 20/7, salvo il μού 'κανες -> μού 'δωσες delle 23:11/12;
ma anche qui, problemi di interpretazione (cfr. l'Italiano per le fonti); dopo aver chiarito gli ultimi dubbi colla miti-Kika (che mi dà argomenti per la scelta di certi soggetti), procedo colle correzioni; dunque, già avevo fatto:
- «Χορεύουν τώρα τα πέταλα / Μέχρι να αγγίξουν τα νερά.» la notte del 24/7/22 (ma quest'interpretazione è saltata);
- «Να, θολό είν' ένα πέταλο» alle 0:20 del 25 per ragioni musicali, «Τότ' εγώ / Φόβο δεν είχα μήπως πληγωθώ, / Σίγουρος / Σού 'δωσα υπόσχεση» alle 21:04 del 26/7/22 (la versione che poi sarà accolta) e «Τότ' εμείς / Φόβο δεν είχαμε καμιάς πληγής· / Σίγουροι / Δοθήκαμε υπόσκχεση» poco dopo, diventato poi «Τότ’ εμείς / Φόβο καμιάς πληγής δεν είχαμε, / Σίγουροι / Υποσχεθήκαμε·» all'1:07 seguente), così con le versioni non finali sotto completiamo la triade dei possibili soggetti di quel pezzo;
- «Μακρινή / Μνήμη σαν λεπτόν πάγο λαμπερή» alle 22:03 del 28 (e qualche altra versione che non sto a riportare perché poi scartata);
- «Σαν τα πέταλα που χορεύουνε / Στον άνεμο τα νερά τα χαϊδεύουνε» alle 22:32/33 del 28;
- «Στην αύρα που φυσούσε απαλή / Στην πόλη αυτή / Στην πόλη εκεί.» alle 12:45 del 29;
- «Και της μνἠμης μου / Το τραγούδι ξαναζεί / Με μια γλύκα που / Στην καρδιά μου αντηχεί» alle 23:43-23:59 dell'1/8/22;
- «Κι αν στο χρόνο πού / 'Μαστε μαζί δεν θα γυρνώ,» alle 2:22 successive, versione poi scartata insieme a qualcun'altra del profondo di quella notte;
la correzione del caso nella riga che ora legge «Μνήμη σαν λεπτός πάγος λαμπερή» è della risposta della miti-Kika al mio gargantuano recap, e poi resta solo la modifica della seconda metà del primo "ritornello", fatta tra notte e mattina del 17/8/22, con una correzione nel pomeriggio; la base su cui si applica tutto ciò è la versione 2 sotto; l'ultima cosa da dire è che il 28/11/22 alle 15:12 «"Θα τελειώσει / Η άνοιξη", λέει ο Χαναμιντώ» diventa «"Θα τελειώσει / Αυτή η άνοιξη", λέει ο Χαναμιντώ», per una migliore divisione del verso; peccato che nella registrazione questa modifica si sia persa… - Il 3/8/23, per caso, alle 10:07-10:10 faccio le ultime due righe della prima "strofa" del remake Rumeno. Per comodità ho recuperato, almeno in via provvisoria, il resto di quella parte dalla vecchia traduzione. Il 26/12/23 poi mi torna in mente, e alle 0:15 rifaccio il distico della mano, chiamiamolo così, con un buco che riempio alle 13:35 del 27/12. Mi sa che ricomincerò daccapo, abbandonando questo Frankenstein che poi magari mi nasconde altri errori del tipo iarăși e nicicând letti trisillabi quando sono bisillabi (ia-rășь e nicь-când, se volete).
もしも 君に巡り逢えたら 二度と 君の手を離さない 春の 終わりを告げる 花御堂 霞む 花一枚 蘇る 思い出の歌 この胸に 今も優しく Time after time 君と 出逢った奇跡 緩やかな風吹く 街で そっと手を繋ぎ 歩いた坂道 今も忘れない 約束 風に 君の声が聞こえる 薄氷 冴返る遠い記憶 傷付く 怖さを知らず誓った いつか またこの場所で 巡り逢おう 薄紅色の 季節が来る 日に、笑顔で Time after time 一人 花舞う街で 散らざる時は 戻らないけれど あの日と同じ 変わらない景色に 涙ひらり 待っていたよ 風舞う 花びらが 水面を 撫でるように 大切に想うほど 切なく… 人は 皆孤独と言うけれど 探さず には要られない 誰かを 儚く 壊れやすいものばかり 追い求めてしまう Time after time 君と 色付く街で 出逢えたら もう約束は要らない 誰よりもずっと 傷付きやすい君の そばにいたい 今度はきっと 如果我 能够再一次忽然遇上你 我一定 不要再次把你的手放弃 花见堂 告诉我们春天即将结束， 我眼中 一片花瓣好模糊 回忆的歌曲 在我胸口来复活， 在我的心里 它的回声好温柔。 Time after time, 我与你 当时遇上的奇异 在这个温和清风吹的 城市里 我轻轻牵着你的手 就在山丘的路上走 现在我 还忘不了当时的承诺 在风中 还听得到你的声音回响 那遥远 的回忆如薄冰一样照亮 我当时 并不害怕我可能来受伤 就对你 许下承诺，这样讲： "我们再会吧, 某事在这里啊 带着笑容， 在花开的季节吧!". Time after time, 一个人 在花跳舞的城市 虽然回不到那个 还在一起的时日 在没改变的风景， 如当天般的方式， 泪轻轻流下来, 我等着你回来。 好像风中 跳舞的花片 都到尽头 来抚摸水面， 这样我越对你爱护 越感到大痛苦 虽然人 正在说“一切都只是孤独”， 我还来 寻找某人，我真的忍不住. 很可惜 我到头来追求的关系啊 都破烂只持续一刹那 Time after time, 若某时 在充满颜色的城市 能和你再相遇，我 不再需要承诺： 只想要留在世上 最容易受伤的你身旁 想和你 一起留这次，没有怀疑！
Anche se
Ti potessi per caso incontrar, Io mai più La tua mano non lascerò andar. «Sta finendo Questa primavera», annuncia l'hanamidô, Va sfuocando Nei miei occhi un petalo. Prendon vita or I ricordi miei ancor, Mi risuona in cuor, Dolce dolce, il canto lor! Time after time, la magia Di avere incontrato te Mentre soffiava brezza leggera In quel paese, Della collina ove andavam, Dolcemente tenendoci per man, Della nostra promessa Che mai mi lascerà! Da lontan La tua voce nel vento arriva a me, Un ricordo D'altri tempi che di ghiaccio velato è. Non temendo Di restare ferita tu allor Promettesti: «Rivediamoci ancor, Quando tornerà La stagione florëal Col sorriso in viso, Un'altra volta qui!». Time after time solo sto Qui tra le danze dei fior Pur se a quando ancor Non ci eravam dispersi non posso tornar In un paesaggio identico, Come quel dì lontāno Io con un lieve pianto Son stato ad aspettar! Ora nel vento Danzano i fior Fino a che l'acqua Arrivano a sfiorar; Più che ti penso, più il mio dolore Non fa che aumentar… Anche se Sento dir «Tutto è solitudine», Di cercare Qualcheduno non posso fare a men; Poi purtroppo Mi ritrovo ogni volta ad inseguir Effimere cose e fragili… Time after time, se io te Nella città dei color Potessi rivedere, Non vorrei promesse da te, Vorrei sol stare accanto a te, Più d'ogni altra fragile. Sì, con te Certamente vorrei stare ancor!
Io, se ancor
Ti potessi per caso incontrar, Certo allor La tua mano non lascerei andar. «Sta finendo Questa primavera», annuncia l'hanamidô, Va sfuocando Nei miei occhi un petalo. Del ricordo mio Prende vita il canto ancor, E nel cuore mio Dolce dolce risuona or! Time after time, oh, l'incanto Di aver incontrato te Mentre soffiava un lieve vento In quel paese, Della collina ove andavam, Dolcemente tenendoci per man, Della nostra Promessa che mai scorderò! Ora qua La tua voce nel vento arriva a me, Un lontano Mio ricordo che come ghiaccio splende. Non temendo Di restare ferito io allor Ho promesso: «Rivediamoci ancor Quando tornerà La stagione florëal Col sorriso in viso, Un'altra volta qua!». Time after time io da sol Qui tra le danze dei fior Pur se a quando ancor Non ci eravam dispersi non posso tornar, Io proprio come allor, In un paesaggio identico, Con un pianto legger Ho aspettato te! Come i petali Che il vento fa danzar L'acqua finiscon Per accarezzar, Più penso a te, più il mio soffrire Non fa che aumentar! Pur se qua Sento dir «Tutto è solitudine», Di cercar Qualcheduno non posso fare a men; Va a finir Che mi trovo ogni volta ad inseguir Effimere cose e fragili… Time after time, se io te Nella città dei color Potessi rivedere, Non vorrei promesse da te, Vorrei sol stare accanto a te, Più d'ogni altra fragile. Sì, con te Certamente vorrei stare ancor! Dhe nëse
Ξαφνικά
Αν εγώ κάποτε σ'αντάμωνα Σίγουρα Πάλι το χέρι σου δε θα 'φηνα. ῾"Θα τελειώσει Η άνοιξη", λέει ο Χαναμιντώ, Και θολό Γίνετ’ ένα πέταλο, Και τις μνήμες μου Στο μυαλό μου ξαναζώ, Με τραγούδι που Αντηχεί γλυκό γλυκό! Time after time, τι έκπληξη Με σένα η σύναντηση Στην αύρα που φυσούσε απαλή Μες στην πόλη, Ο λόφος όπου πορευόμασταν Τα χέρια ενώ κρατιόμασταν, Και αυτή Η αξέχαστη υπόσχεση! Τώρα εδώ Αντηχεί η φωνή σου στον άνεμο, Μακρινή Μνήμη από λεπτόν πάγο σκεπαστή· Τότε εσύ Φόβο δεν είχες μήπως πληγωθείς, Σίγουρη Μού 'δωσες υπόσχεση· "Ας βλεπόμαστε Πάλι εδώ στην εποχή Την τόσ' ανθηρή Ενώ χαμογελᾱ́με!". Time after time, μόνος μου Στων λουλουδιών τον χορό Κι αν στον χρόνο πού 'Μαστε μαζί δεν μπορώ να γυρνώ, Σαν τότε, στη μέρα αυτή, Σε θέαν απαράλλακτη, Μ' ελαφρά δάκρυα, Αχ, σε περίμενα! Τα πέταλα Που χορεύουνε Φαίνεται πως Το νερό το χαϊδεύουνε Πόσο μου λείπεις, τόσο εγώ Σε βαθιά λύπη ζω… Άκουσα Πως τα πάντα 'ναι μόνο μοναξιά, Δεν μπορώ Να μην αναζητώ συντρόφισσαν εγώ. Τελικά Μόνο εφήμερα κι ευαίσθητα πράγματα Εγώ λαχταρώ και κυνηγώ! Time after time, αν μπορώ Πάλι να σε συναντώ, Μες στα χρώματα, πια δε θα ποθώ Υπόσχεση· Στον κόσμο είσ' η πιο ευαίσθητη, Κι εγώ με σένα σίγουρα Θέλω να Παραμένω αυτήν την φορά!
Ξαφνικά
Αν εγώ κάποτε σ'αντάμωνα Σίγουρα Πάλι το χέρι σου δε θα 'φηνα. ῾"Θα τελειώσει Η άνοιξη", λέει ο Χαναμιντώ, Και θολό Γίνετ’ ένα πέταλο, Και τις μνήμες μου Στο μυαλό μου ξαναζώ, Με τραγούδι που Αντηχεί γλυκό γλυκό! Time after time, τι έκπληξη Με σένα η σύναντηση Στην αύρα που φυσούσε απαλή Μες στην πόλη, Ο λόφος όπου πορευόμασταν Τα χέρια ενώ κρατιόμασταν, Και αυτή Η αξέχαστη υπόσχεση! Τώρα εδώ Αντηχεί η φωνή σου στον άνεμο, Μακρινή Μνήμη από λεπτόν πάγο σκεπαστή· Τότε εσύ Φόβο δεν είχες μήπως πληγωθείς, Σίγουρη Μού 'δωσες υπόσχεση· "Ας βλεπόμαστε Ενώ χαμογελᾱ́με Πάλι στην εποχή Την τόσο ανθηρή!". Time after time, μόνος μου Στων λουλουδιών τον χορό Κι αν στον χρόνο πού 'Μαστε μαζί δεν μπορώ να γυρνώ, Σαν τότε, στη μέρα αυτή, Σε θέαν απαράλλακτη, Μ' ελαφρά δάκρυα, Αχ, σε περίμενα! Τα πέταλα Που χορεύουνε Φαίνεται πως Το νερό το χαϊδεύουνε Πόσο μου λείπεις, τόσο εγώ Σε βαθιά λύπη ζω… Άκουσα Πως τα πάντα 'ναι μόνο μοναξιά, Δεν μπορώ Να μην αναζητώ συντρόφισσαν εγώ. Τελικά Μόνο εφήμερα κι ευαίσθητα πράγματα Εγώ λαχταρώ και κυνηγώ! Time after time, αν μπορώ Πάλι να σε συναντώ, Μες στα χρώματα, πια δε θα ποθώ Υπόσχεση· Στον κόσμο είσ' η πιο ευαίσθητη, Κι εγώ με σένα σίγουρα Θέλω να Παραμένω αυτήν την φορά!
Ξαφνικά
Αν εγώ κάποτε σ'αντάμωνα Σίγουρα Πάλι το χέρι σου δε θά 'φηνα. ῾"Θα τελειώσει Η άνοιξη", λέει ο Χαναμιντώ, Και θολό Γίνετ’ ένα πέταλο, Και τις μνήμες μου Στο μυαλό μου ξαναζώ, Με τραγούδι που Αντηχεί γλυκό γλυκό! Time after time, τι έκπληξη Με σένα η σύναντηση Στην αύρα που φυσούσε απαλή Μες στην πόλη, Ο λόφος όπου πορευόμασταν Τα χέρια ενώ κρατιόμασταν, Και αυτή Η αξέχαστη υπόσχεση! Τώρα εδώ Αντηχεί η φωνή σου στον άνεμο, Μακρινή Μνήμη από λεπτόν πάγο σκεπαστή· Τότε εσύ Φόβο δεν είχες μήπως πληγωθείς, Κι έταξες· "Πάλι να βλεπόμαστε. Κάποτε εδώ Με μεγάλο χαμόγελο, Εις την εποχή Την τόσο ανθηρή!". Time after time, μόνος μου Στων λουλουδιών τον χορό Κι αν στον χρόνο πού 'Μαστε μαζί δεν μπορώ να γυρνώ, Σαν τότε, στη μέρα αυτή, Σε θέαν απαράλλακτη, Μ' ελαφρά δάκρυα, Αχ, σε περίμενα! Τα πέταλα Που χορεύουνε Φαίνεται πως Το νερό το χαϊδεύουνε, Πόσο μου λείπεις, τόσο θα Γίνει η λύπη βαθιά… Άκουσα Πως τα πάντα 'ναι μόνο μοναξιά, Δεν μπορώ Να μην αναζητώ συντρόφισσαν εγώ. Τελικά Μόνο εφήμερα κι ευαίσθητα πράγματα Εγώ αναζητώ και κυνηγώ! Time after time, αν μπορώ Πάλι να σε συναντώ, Μες στα χρώματα, πια δε θα ποθώ Υπόσχεση· Στον κόσμο είσ' η πιο ευαίσθητη, Κι εγώ με σένα σίγουρα Θέλω να Παραμένω αυτήν την φορά!
Ξαφνικά
Αν εγώ κάποτε σ'αντάμωνα Σίγουρα Πάλι το χέρι σου δε θα 'φηνα. "Θα τελειώσει Αυτή η άνοιξη", λέει ο Χαναμιντώ, Να, θολό Είν’ ένα πέταλο, Κι απ' τις μνήμες μου Το τραγούδι ξαναζεί Με μια γλύκα που Στην καρδιά μου αντηχεί! Time after time, τι έκπληξη Με σένα η σύναντηση Στην αύρα που φυσούσε απαλή Στην πόλη αυτή, Τα χέρια ενώ κρατιόμασταν Στον λόφο πορευόμασταν… Τότ' εγώ Υποσχέθηκα κάτι αξέχαστο! Τώρα εδώ Αντηχεί η φωνή σου στον άνεμο, Μακρινή Μνήμη σαν λεπτός πάγος λαμπερή Τότ' εγώ Φόβο δεν είχα μήπως πληγωθώ, Σίγουρα Σου υποσχέθηκα· "Ας βλεπόμαστε Ενώ χαμογελᾱ́με Πάλι στην εποχή Την τόσο ανθηρή!". Time after time, μόνος μου Στων λουλουδιών τον χορό Κι αν στον χρόνο πού 'Μαστε μαζί πια δεν θα ζω, Σαν τότε, στη μέρα αυτή, Σε θέαν απαράλλακτη, Μ' ελαφρά δάκρυα, Αχ, σε περίμενα! Σαν τα πέταλα Που χορεύουνε Στον άνεμο, Τα νερά τα χαϊδεύουνε Πόσο μου λείπεις, τόσο εγώ Σε βαθιά λύπη ζω… Άκουσα Πως τα πάντα 'ναι μόνο μοναξιά, Δεν μπορώ Να μην αναζητώ συντρόφισσαν εγώ. Τελικά Μόνο εφήμερα κι ευαίσθητα πράγματα Εγώ λαχταρώ και κυνηγώ! Time after time, αν μπορώ Πάλι να σε συναντώ, Μες στα χρώματα, πια δε θα ποθώ Υπόσχεση· Στον κόσμο είσ' η πιο ευαίσθητη, Κι εγώ με σένα σίγουρα Θέλω να Παραμένω αυτήν την φορά! |
Moshi mo Kimi ni meguriaetara Nidoto Kimi no te wo hanasanai Haru no Owari wo tsugeru hanamidô Kasumu Hana hitohira Yomigaeru Omoide no uta Kono mune ni Ima mo yasashiku Time after time kimi to Deatta kiseki Yuruyakana kaze fuku Machi de Sotto te wo tsunagi Aruita sakamichi Ima mo wasurenai Yakusoku Kaze ni Kimi no koe ga kikoeru Usurai Saekaeru tooi kioku Kizutsuku Kowasa wo shirazu chikatta Itsuka Mata kono basho de Meguriaô Usu beniiro no Kisetsu ga kuru Hi ni, egao de Time after time hitori Hana mau machi de Chirazaru toki wa Modoranai keredo Ano hi to onaji Kawaranai keshiki ni Namida hirari Matte ita yo Kaze mau Ηanabira ga Minamo wo Νaderu yô ni Taisetsu ni omou hodo Setsunaku Hito wa Mina kodoku to iu keredo Sagasazu Ni wa irarenai dareka wo Hakanaku Koware yasui mono bakari Oimotomete shimau Time after time kimi to Irodzuku machi de Deaetara Mô yakusoku wa iranai Dare yori mo zutto Kizutsuki yasui kimi no Soba ni itai Kondo wa kitto Rúguǒ wǒ Yě nénggòu zàicì hūrán yùshàng nǐ, Wǒ yīdìng Bù yào zàicì bǎ nǐ de shǒu fàngqì Huājiàntáng Gàosù wǒmen chūntiān jíjiāng jiéshù, Wǒ yǎn zhōng Yī piàn huābàn hǎo móhú Huíyì de gēqǔ Zài wǒ xiōngkǒu lái fùhuó, Zài wǒ de xīnlǐ Tā de huíshēng hǎo wēnróu. Time after time, wǒ yǔ nǐ Dāngshí yù shàng de qíyì Zài zhè ge wēnhé qīngfēng chuī de Chéngshì lǐ Wǒ qīngqīng qiānzhe nǐ de shǒu Jiù zài shānqiū de lù shàng zǒu Xiànzài wǒ Hái wàng bù liǎo dāngshí de chéngnuò Zài fēng zhōng Hái tīng de dào nǐ de shēngyīn huíxiǎng Nà yáoyuǎn De huíyì rú bó bīng yīyàng zhàoliàng Wǒ dāngshí Bìng bù hàipà wǒ kěnéng lái shòushāng Jiù duì nǐ Xǔ xià chéngnuò, zhèyàng jiǎng: "Wǒmen zài huì ba, Mǒu shì zài zhèlǐ a Dàizhe xiàoróng, Zài huā kāi de jìjié ba!". Time after time, yī gè rén Zài huā tiàowǔ de chéngshì Suīrán huí bù dào nà gè Hái zài yīqǐ de shí rì Zài méi gǎibiàn de fēngjǐng, Rú dàngtiān bān de fāngshì, Lèi qīngqīng liú xiàlái, Wǒ děngzhe nǐ huílái. Hǎoxiàng fēng zhōng Tiàowǔ de huāpiàn Dōu dào jìntóu Lái fǔmō shuǐmiàn, Zhèyàng wǒ yuè duì nǐ àihù Yuè gǎndào dà tòngkǔ Suīrán rén Zhèngzài shuō “Yīqiè dōu zhǐ shì gūdú”, Wǒ hái lái Xúnzhǎo mǒurén, wǒ zhēn de rěn bù zhù. Hěn kěxí Wǒ dàotóulái zhuīqiú de guānxì a Dōu pòlàn zhǐ chíxù yī chànà Time after time, ruò mǒu shí Zài chōngmǎn yánsè de chéngshì Néng hé nǐ zài xiāngyù, wǒ Bù zài xūyào chéngnuò: Zhǐ xiǎngyào liú zài shì shàng Zuì róngyì shòushāng de nǐ shēnpáng Xiǎng hé nǐ Yīqǐ liú zhè cì, méiyǒu huáiyí! Ciertȯ si Tė putessė pė’ ccasȯ rrevedé, Majė i' Cchiù a manȯ nun lassaraggi''e te. “Cà fėrnéttė Chéstȧ primmȧvèrȧ” dicė l’hanamidō Mė s'annèbbiȧ 'Na fronn''e sciorė mo' 'Nu ricuórdȯmȯ Cu 'na canzonė se sta a scėtà, Ca rint' 'o còrėmȯ. Docė docė sta a ssunà. Time after time, 'a magiȧ Ca t'aggiȯ potutȯ ncuntà, Pėttramèntė 'nu ventȯ docė docė Steva a sciuscià, E nùiė, manȯ rint''a manȯ, Ncopp''a cullinȧ stevam'a ì'… Nun mė scuordȯ 'A promessȧ ca te facettė i'! Mo 'nto vientȯ Sto a sėntì 'a tojȧ vocė ancora a sunà, 'Nu ricuordȯ Viecchiȯ ca commė jacciȯ sta a brillà. Nun tenennȯ Nisciunȧ paurȧ 'e suffrì, i' a tte Tė prumėttéttė: "Nujė c'avimm'a rrėvėré Quannȯ ca 'a staggiònė Ri sciorė ha a turnà, Cu 'o surrisȯ 'nt'a facciȧ 'N'atȧ votȧ ccà". Time after time, sulȯ cà Addó i sciorė stann'a danzà, Purȯ si a sta inzièmė nujė Nun putimmė turnà, Pròpiȯ commė chellȯ juornȯ, cà, 'nt'a 'stu panȯramȧ ca nun è cagnà, I' chiagnennȯ chianȯ chianȯ Te so' stat'a 'spėttà! Commė li fronnė Ca 'o vièntȯ fa ddanzà L'acqua fėrniscėnȯ P'accarėzzà, Cchiù ca te vojjȯ bbèn'a tte Chiù mmė fa mal'a mme Purȯ si Stann'a ddì ca ognėdunȯ sulȯ sta, Semprė i' 'Na cumpagnȧ nun pozzȯ nun cercà. Va a fėrnì Ca me truov' ognė votȧ a nzėguì Surtantȯ cosė ca nun pònnȯ durà! Time after time, si rint'a 'na Città ca chin' 'e culorė sta Tė putessė rrėvėré, I' nun vulessė prumess''a te: Cchiù ddėlicatȧ 'e tutte si', E sèmpė sèmpė co tte i' Vurria stà, Staje sicura, nun avria a esità! Dacă chiar Eu de șansă aș putea să-ti întâlnesc Mâna ta Eu nicicând n-am s-o las incă o odată “Sfârșește primăvara” Anunță hanamidō-l Înnorează Într-ochii mei o petală
Xafniká
An egṓ kápote s' antámōna Sígoyra Páli to khéri soy de thá 'fi̱na. ῾"Tha telëṓsë I̱ ánöxi̱", léë o Khanamintṓ, Kä tholó Gínet' éna pétalo, Kä tis mní̱mes moy Sto myaló moy xanazṓ, Me tragoýdi poy Anti̱khë́ glykó glykó! Time after time, ti ékpli̱xi̱ Me séna i̱ synánti̱si̱ Sti̱n áv̆ra poy fysoýse apalí̱ Mes sti̱n póli̱, O lófos ópoy porev̆ómastan Ta khéria enṓ kratiómastan, Kä af̆tí I̱ axékhasti̱ ypóskhesi̱! Tṓra edṓ Anti̱khë́ i̱ fōní̱ soy ston ánemo, Makriní̱ Mní̱mi̱ apó leptón págo skepastí̱; Tóte esý Fóvo den ë́khes mí̱pōs pli̱gōthë́s, Sígoyri̱ Moý 'dōses ypóskhesi̱: "As vlepómaste Páli edṓ sti̱n epokhí̱ Ti̱n tós' antherí̱ Enṓ khamogelā́me!". Time after time, mónos moy Stōn loyloydiṓn ton khoró Ki an ston khróno poý 'Maste mazí den mporṓ na gyrnṓ, San tóte, sti̱ méra af̆tí̱, Se théan aparállakti̱, M' elafrá dákrya, Akh, se perímena! Ta pétala Poy khorév̆oyne Fä́netä pōs To neró to khaidév̆oyne Póso moy lë́pës, tóso egṓ Se vathiá lýpi̱ zō… Ákoysa Pōs ta pánta 'nä móno monaxiá, Den mporṓ Na mi̱n anazi̱tṓ syntrófissan egṓ. Teliká Móno efí̱mera ki ev̆ä́stheta prágmata Egṓ lakhtarṓ kä kyni̱gṓ! Time after time, an mporṓ Páli na se synantṓ, Mes sta khrṓmata, pia de tha pothṓ Ypóskhesi̱: Ston kósmo ë́s' i̱ pio ev̆ä́sthi̱ti̱, Ki egṓ me séna sígoyra Thélō na Paraménō af̆tí̱n ti̱ forá!
Xafniká
An egṓ kápote s' antámōna Sígoyra Páli to khéri soy de thá 'fi̱na. ῾"Tha telëṓsë I̱ ánöxi̱", léë o Khanamintṓ, Kä tholó Gínet' éna pétalo, Kä tis mní̱mes moy Sto myaló moy xanazṓ, Me tragoýdi poy Anti̱khë́ glykó glykó! Time after time, ti ékpli̱xi̱ Me séna i̱ synánti̱si̱ Sti̱n áv̆ra poy fysoýse apalí̱ Mes sti̱n póli̱, O lófos ópoy porev̆ómastan Ta khéria enṓ kratiómastan, Kä af̆tí I̱ axékhasti̱ ypóskhesi̱! Tṓra edṓ Anti̱khë́ i̱ fōní̱ soy ston ánemo, Makriní̱ Mní̱mi̱ apó leptón págo skepastí̱; Tóte esý Fóvo den ë́khes mí̱pōs pli̱gōthë́s, Sígoyri̱ Moý 'dōses ypóskhesi̱: "As vlepómaste Enṓ khamogelā́me Páli sti̱n epokhí̱ Ti̱n tóso antherí̱!". Time after time, mónos moy Stōn loyloydiṓn ton khoró Ki an ston khróno poý 'Maste mazí den mporṓ na gyrnṓ, San tóte, sti̱ méra af̆tí̱, Se théan aparállakti̱, M' elafrá dákrya, Akh, se perímena! Ta pétala Poy khorév̆oyne Fä́netä pōs To neró to khaidév̆oyne Póso moy lë́pës, tóso egṓ Se vathiá lýpi̱ zō… Ákoysa Pōs ta pánta 'nä móno monaxiá, Den mporṓ Na mi̱n anazi̱tṓ syntrófissan egṓ. Teliká Móno efí̱mera ki ev̆ä́stheta prágmata Egṓ lakhtarṓ kä kyni̱gṓ! Time after time, an mporṓ Páli na se synantṓ, Mes sta khrṓmata, pia de tha pothṓ Ypóskhesi̱: Ston kósmo ë́s' i̱ pio ev̆ä́sthi̱ti̱, Ki egṓ me séna sígoyra Thélō na Paraménō af̆tí̱n ti̱ forá!
Xafniká
An egṓ kápote s' antámōna Sígoyra Páli to khéri soy de thá 'fi̱na. ῾"Tha telëṓsë I̱ ánöxi̱", léë o Khanamintṓ, Kä tholó Gínet' éna pétalo, Kä tis mní̱mes moy Sto myaló moy xanazṓ, Me tragoýdi poy Anti̱khë́ glykó glykó! Time after time, ti ékpli̱xi̱ Me séna i̱ synánti̱si̱ Sti̱n áv̆ra poy fysoýse apalí̱ Mes sti̱n póli̱, O lófos ópoy porev̆ómastan Ta khéria enṓ kratiómastan, Kä af̆tí I̱ axékhasti̱ ypóskhesi̱! Tṓra edṓ Anti̱khë́ i̱ fōní̱ soy ston ánemo, Makriní̱ Mní̱mi̱ apó leptón págo skepastí̱; Tóte esý Fóvo den ë́khes mí̱pōs pli̱gōthë́s, Ki étaxes: "Páli na vlepómaste Kápote egṓ Me megálo khamógelo, Ës ti̱n epokhí̱ Ti̱n tóso anthi̱rí̱!". Time after time, mónos moy Stōn loyloydiṓn ton khoró Ki an ston khróno poý 'Maste mazí den mporṓ na gyrnṓ, San tóte, sti̱ méra af̆tí̱, Se théan aparállakti̱, M' elafrá dákrya, Akh, se perímena! Ta pétala Poy khorév̆oyne Fä́netä pōs To neró to khaidév̆oyne Póso moy lë́pës, tóso that Gínë i̱ lýpi̱ vathiá… Ákoysa Pōs ta pánta 'nä móno monaxiá, Den mporṓ Na mi̱n anazi̱tṓ syntrófissan egṓ. Teliká Móno efí̱mera ki ev̆ä́stheta prágmata Egṓ anazi̱tṓ kä kyni̱gṓ! Time after time, an mporṓ Páli na se synantṓ, Mes sta khrṓmata, pia de tha pothṓ Ypóskhesi̱: Ston kósmo ë́s' i̱ pio ev̆ä́sthi̱ti̱, Ki egṓ me séna sígoyra Thélō na Paraménō af̆tí̱n ti̱ forá!
Xafniká
An egṓ kápote s' antámōna Sígoyra Páli to khéri soy de thá 'fi̱na. ῾"Tha telëṓsë Af̆tí̱ i̱ ánöxi̱", léë o Khanamintṓ, Na, tholó Ë́n' éna pétalo, Ki ap' tis mní̱mes moy To tragoýdi xanazë́ Me mia glýka poy Sti̱n kardiá moy anti̱khë́! Time after time, ti ékpli̱xi̱ Me séna i̱ synánti̱si̱ Sti̱n áv̆ra poy fysoýse apalí̱ Sti̱n póli̱ af̆tí̱, Ta khéria enṓ kratiómastan Ston lófo porev̆ómastan… Tót' egṓ Yposkhéthi̱ka káti axékhasto! Tṓra edṓ Anti̱khë́ i̱ fōní̱ soy ston ánemo, Makriní̱ Mní̱mi̱ san leptós págos lamperí̱ Tót' egṓ Fóvo den ë́kha mí̱pōs pli̱gōthṓ, Sígoyra Soy yposkhéthi̱ka: "As vlepómaste Enṓ khamogelā́me Páli sti̱n epokhí̱ Ti̱n tóso antherí̱!". Time after time, mónos moy Stōn loyloydiṓn ton khoró Ki an ston khróno poý 'Maste mazí pia den tha zō, San tóte, sti̱ méra af̆tí̱, Se théan aparállakti̱, M' elafrá dákrya, Akh, se perímena! San ta pétala Poy khorév̆oyne Ston ánemo, Ta nerá ta khaidév̆oyne Póso moy lë́pës, tóso egṓ Se vathiá lýpi̱ zō… Ákoysa Pōs ta pánta 'nä móno monaxiá, Den mporṓ Na mi̱n anazi̱tṓ syntrófissan egṓ. Teliká Móno efí̱mera ki ev̆ä́stheta prágmata Egṓ lakhtarṓ kä kyni̱gṓ! Time after time, an mporṓ Páli na se synantṓ, Mes sta khrṓmata, pia de tha pothṓ Ypóskhesi̱: Ston kósmo ë́s' i̱ pio ev̆ä́sthi̱ti̱, Ki egṓ me séna sígoyra Thélō na Paraménō af̆tí̱n ti̱ forá! |
No comments:
Post a Comment